Castelul
Intr-un loc uitat de lume
Unde Soarele-i stapan,
Se inalta mandru, falnic,
Un mirific castel.
In a lui ferestre-nchise,
Si uitate, parca de lume,
Un copil tot priveste,
Peste-ntinderea pustie.
A lui suflet e departe
Pe taramul fermecat,
Unde in a sa joaca
Iubirea a descifrat.
E un loc plin de campii,
Flori marunte, iasaomie,
Paduri dese, luminate
Doar de flacara iubirii.
Unde ziduri nu exista,
Nici castele, nici tristete,
Ci exista doar iubire
Pentru a sa mica printesa.
O iubire ce-i inalta
Al sau suflet inspre cer,
Si-i ofera pentr-o clipa
Aripile unui inger.
Dar un fulger ce coboara,
Peste-a zidului castel,
Inima pe loc ii sfarma
Si-i mai pune-un lacatel.
– 16 Noembrie 2007 –