Si-acum trei sute de ani
Cand pe vai eu ma uitai,
Si strigam in gura mare
Ce mai faci tu fratioare.
De pe culme a venit,
Pe un cal blagoslovit,
Si pasind incetisor,
Pe carare spre izvor.
Se opri in calea mea
Si asa ma intreba:
-”Pe aci in zona voastra
Unde culese-i mireasma,
Un han bun de voi gasi
Pe tine te-oi rasplati.”
Auzind aceste vorbe,
Ma uitai hatis la tolbe.
-”Bunul meu strain de vita,
De te-ndreapta pe ulit,
Unde-i drumul cel batut
Si de toti recunoscut,
Si mergand un ceas sau doua,
Pana o sa cada roua,
Pe sub nucul cel batran
Vei zari vestitul han.
Udatura si merinde,
Vei gasi cat cuprinde,
Vorba buna, veselie,
Si-o hangita rumenie.”
Si pe loc strainul nostru,
Luand calul de capastru,
Drumul noi am inceput
Cam asa spre asfintit.
-”Bunul meu strain de cruce,
Pe la noi ce te aduce ?”
-”De unde vin fratioare,
Lumea canta la izvoare,
Fericire, bucurie,
Ca la mare-mparatie.
Intr-o zi in viata noastra
Pe la inganat de ziua,
Pribegind ca o mireasma,
Aparu micuta doamna.
Cu un zambet larg pe buze,
Si cu flori albe-n cosite.
Ea pe toti ne-a cucerit,
Si pe loc ne-a zapacit.
Cu totii o veneram,
Si cu drag noi ii cantam.
Insa totul s-a schimbat,
Cand de la noi a plecat.
A plecat in toi de noapte,
Ghidandu-se dupa astre.
Si-n acel loc minunat,
Tristetea s-a asezat.
Si de atunce-a draga frate
Pribegesc prin lumea-ntreaga.
De ea in lume-ntreband,
Si peste tot mergand.”
Pe-nserat ajunsi la han
Ne cinstira-m de un ban.
Udatura si femei,
Tot ce vrei si ce nu vrei.
Si cu totii ne adunam,
Si cu totii ne cinsteam.
Pe bunul strain ce noua,
Ne rupea inima-n doua,
Cu cantecul sau de dor
Fericire si amor.
Cand cu totii ne-am trezit,
Pe strain n-am mai gasit,
A plecat cu al sau dor
La-nceputul zorilor.
Si s-a dus pribeag prin lume,
Fara ai mai sti de nume,
Spre a-si atinge al sau dor
La mireasma florilor.
– 24/25 april 2007 –