Poezii

Fata mea de prin Clejani
Ce sari carul cu bani,
Marioara lui Nea Nicu, mai mai.

Iar sarii tu Marioara,
Gardul mai inspre seara,
De-adunai in fata curtii,
Un card mare de ciucate
Din trei sate jumatate,
Marioara lui Nea Nicu, mai mai.

Si se duse vestea-n lume
Ca esti fata cu renume,
De trezesti divizia toata
Intr-o ora jumatate,
Marioara, Marioara.

Si cand s-o trezi ciocoiul,
Sa-i lipseasca tot puhoiul,
Toate blidele din casa
Ce la tine stau pe masa,
De se mira lumea toata,
Cum de-o fata cultivata
Si trecuta prin scolire
E dama de companie,
Marioar-o draga tatii.

Doar piticul din padure,
Nu te mai stie pe nume,
Ca la cazino n-ai fost
De pe la ultimul tau post,
Marioar-o din Clejani, mai mai.

Dar esti fata cultivata
De infanteria toata,
Si-nca trei batalioane
De-aurolaci si drogati,
Marioara, Marioara.

Si acum la anii tai,
Ce se adunara grei
Si la numar, si la nume,
De pe campuri si pasune,
De prin capita de fan
Si de prin crama cu vin,
Marioara draga tatii.

Tu nu-i intelegi pe altii,
Draga fata, cultivata,
Dar tu esti … cam demodata.

- 10 decembrie 2008 -

Sa simti cum moartea-ti trece printre fire,
Sa simti cum anii trec in nestire,
Sa zbori pe apa si sa mergi pe vant,
Sa fii nebun pe-acest infernal pamant.

O viata tu de ai si o privesti in ochi,
Sa vezi cum rade cu-a ei chip blajin
De fata mare, ce-n lume-a plecat,
Si de-acolo s-a intors barbat.

Sa arazi in Iad si sa te-ntinzi la soare,
Sa stai in vant si sa zici ca-i racoare,
Sa saruti apa si sa crezi ca-i vin,
S-o bei si sa simti gust de pelin.

Sa iubesti si sa faci in jur doar scrum,
Sa crezi intr-un destin poate mai bun,
Sa pierzi noptile pentru un ban
Iar pe urma sa te crezi Don Juan.

Sa zambesti cand ucizi un om,
Iar pe-al sau mormant sa sadesti un pom,
Sa n-ai principii si sa nu-ti pese de viata
Ca pana la urma-i scurta si-n mormant ne lasa.

Sa vorbesti de principii, ca asa-i la moda,
Sa spui un “da”, de dragul de a fi pe plac,
Sa saruti pamantul, fiindca asa ti-e dat,
Sa fii un domn si-n demon, sub acelasi chip.

Cu vorba, lumi de ceata in minte sa cladesti,
Vise marete-ntruna in chipuri sa sadesti,
Dar sa nu uiti o clipa, ca pe acest pamant
Chiar si cei mai mari zei, s-au intors in mormant.

– 24 septembrie 2008 –

Pe o vale sclipitoare
Cu flori fine de la soare,
Cu miros de iasomie,
Si cu gandul spre campie.

Sta intins, cu ochi-n soare,
O printesa calatoare,
Ce cu gandul sau terestru,
Ingana, versuri dupa versuri.

Cate-un vers de toamna sura,
Apoi unul de iubire,
Cate-un vers de primavara,
Apoi altul ce spre seara.

Mamele il spun cu dor,
Fiilor ratacitori
Ce prin lume au plecat,
Si de viata au uitat.

Dupa care se opreste,
Inchide ochii, si zambeste,
Si cu murmur de albina,
Mai ingana doar un vers.

Unul simplu de iubire
Ce aduce bucurie,
Totodata si tristete,
Lasandu-i sufletul rece.

- 1 februarie 2008 -

In zbor spre paradis
Cand te-am gasit, pe tine,
Lumina s-a aprins
Pe fiecare zare.

Era asa frumos
Sa crezi in tot ce zboara,
Sa te inalti in sus,
In vremi, de-odinioara.

Sa tot privesti la stele,
Cu mana sa le-atingi,
Sa simti si adierea
Furtunii de nisip.

La primul fulg de nea,
Ce iarna prevesteste,
Sa simti sarutul dulce,
Si-atingerea divina.

Sa zbori spre paradis,
Lumina sa atingi,
Iar viata sa insemne,
Un vis pierdut in munti.

– 18 decembrie 2007 –

Intr-un loc uitat de lume
Unde Soarele-i stapan,
Se inalta mandru, falnic,
Un mirific castel.

In a lui ferestre-nchise,
Si uitate, parca de lume,
Un copil tot priveste,
Peste-ntinderea pustie.

A lui suflet e departe
Pe taramul fermecat,
Unde in a sa joaca
Iubirea a descifrat.

E un loc plin de campii,
Flori marunte, iasaomie,
Paduri dese, luminate
Doar de flacara iubirii.

Unde ziduri nu exista,
Nici castele, nici tristete,
Ci exista doar iubire
Pentru a sa mica printesa.

O iubire ce-i inalta
Al sau suflet inspre cer,
Si-i ofera pentr-o clipa
Aripile unui inger.

Dar un fulger ce coboara,
Peste-a zidului castel,
Inima pe loc ii sfarma
Si-i mai pune-un lacatel.

– 16 Noembrie 2007 –

Of tu calator prin lume,
Ce iubirea tu oferi,
De-mpaci Soarele si Luna
Cu al tau mers stingher.

Cu a ta mare iubire
Crizantema de atingi,
Ofilesti gingasa floare
In a tale maini fierbinti.

Gandul tau de bunastare,
Ce in jur tu il oferi,
Strica masa copioasa
Batranului trecator.

Ochii tai ce stralucesc
La lumini de felinar,
Ard totul in fata lor,
Si in urma-i numai jar.

Inima din piept, ce-ti bate,
Mii de inimi va distruge,
Nu din ura sau manie,
Ci din dragoste prea pura.

Domoleste al tau foc
Ce in inima il ai,
Iar in loc de foc si jar
Rasari-vor flori de Mai.

– 14 Noembrie 2007 –

Pe crizantema viselor
Eu azi am coborat,
Si din mormantul meu de flori,
Indata m-am trezit.

Un pas spre altul am facut,
Cu inima, batand,
Tot inspre cerul insorit
Privirea ridicand.

Acolo printre mii de stele,
Un chip gingas, eu am zarit,
Ce in al sau suflet de stele
Iubirea toata-a plamadit.

Of inger, cu a ta lumina,
Cararea tu mi-ai luminat,
Si cu-ale tale dulce raze
Sufletul mi-ai imbarbatat.

Departe sunt de tine-acum
Si sufletul meu plange,
Nici vorba mea, si-al meu suspin
Sufletul nu-ti atinge.

O zi de-as mai avea, de stat
In lumea asta mica,
Eu pan-la tine as zidi,
Din tot nisipul marii.

Un drum ce sa ma duca sus,
In inima-ti de stele,
Sa pot simti cu-adevarat
Iubirea ce o-nconjoara.

– 8 Noembrie 2007 –

Tu inger ce imi zbori prin gand,
Si mi-ai furat destinul,
Intoarcete incet, cantand
Ca sa-mi inec suspinul.

Trecut o zi, trecut-a doua,
Si gandu-i tot la tine,
Si un ocean de stele plin,
Ma tot despart de tine.

Si am sa iau cate o stea
S-o dau acum deoparte,
Pana ce-n cale nu va sta
Nimic sa ne desparta.

Of inger, ce cu-al tau suras,
Lumina imi oferi,
Ridica-ma de jos in sus,
Sa fiu cu tine-n cer.

Tu sufletul sa mi-l alini
Cu-a ta mangaiere,
Si cu-ale tale buze dulci
Sa ma ridici la stele.

– 1 Noembrie 2007 –

La 9 ani, de la-nceput,
Ma uit in jurul meu,
Aceleasi chipuri, in orizont,
Ce ma privesc mereu.

Ma uit, si nu-mi vine sa cred,
Cum dupa atata timp
De mers prin lume, colindand,
Si admirand frumosul.

Sa ma intreb zi de zi,
Cand ma uit la oglinda:
“Inca un strain in calea mea,
Cine mai e acesta ?”

Intr-un tarziu dezmeticit,
Pasind lin spre lume,
Zarind aceleasi chipuri,
Pe care de decenii.

Nici vant, nici apa,
Chiar nici timpul,
Nu le-a miscat din loc
Ma face-ntruna sa ma-ntreb,

Oare ai mei ochi nu mai observa
Ca lumea s-a schimbat,
Ca eu defapt nici nu exist,
In a lumii palat.

– 3 octombrie 2007 –

Un bujor si-o garofita,
Le zari pe poenita,
Murmurand cu glas usor
De al primaverii dor.

-”Draga sora, surioara,
Te zari pe tine iara,
Mai frumoasa si mai creata
Decat ieri de dimineata.

Pe a ta petala fina,
Imbaiata in lumina,
Vizitata de albine,
Si udata-n nopti senine.

Se zari usor si tandru,
Parca ascunsa in neandru,
Un mic strop de primavara
Ce ma fericira iara.

Ma simtii din nou boboc,
Ce se bucura pe loc,
Cand zarea o randunica
Ce plutea in zarea-ntinsa.”

-”Ale tale vorbe dulci,
Ma incanta ca atunci,
Cand sub rasarit de luna
Ne priveam intaia oara.

Iar acum in toi de vara,
Tu stai ca odinioara,
Tot privind inspre trecut
Ca spre un nou inceput.”

– 10 iulie 2007 –